Săruturi ...

Motto: ”... smulgeam din rădăcini săruturi ce ne creșteau pe buze ...”

Robert Browning Waring

Săruturile mele își au rădăcina în tenebrele sufletului, locul cel mai ascuns privirii lumii. Săruturile mele nu cresc decât la lumina mistuitoarelor pasiuni; ele nu suportă decât alcalinitatea lacrimilor, sunt viul fericirii sau expresia corvoadei resemnării. Apăsarea lor determină sufocare, când rădăcina suportă seva renunțării.

În toate iubirile mele, săruturile care au plecat din rădăcină au luat cu ele bucăți de suflet, au invadat ființa iubită și au rămas în viul memoriei. Mă fericește faptul că nici unul dintre noi nu este mai sărac, indiferent de întunecarea timpului, de îndepărtarea acelui sărut. Săruturilor mele le cresc mereu rădăcini și ele sunt tot mai adânci cu fiece drag de viață care mă-mpresoară, cu fiece pasiune care-mi revoltă platitudinea ființială. Oare Dumnezeu se va teme atunci, la vremea potrivită, de sărutul meu de bun găsit?! ...