Fobia vitezei luminii

”Și a zis Dumnezeu: <<Să fie lumină>>. Și a fost lumină” (Facerea- Geneza, Cap.1). Îmi este limpede că tot ce este viu, pământul, apa, omul, planta, nu poate viețui fără lumină. În mine persistă și mă zvârcolește întrebarea:”Cum se face că totul se naște în întuneric, pământul și apa și omul și planta!?” …

*

Îmi este clar că sunt adeptul retoricii. În fapt, retorica se regăsește la loc de cinste în toate epocile. Astă lume s-a format prin retorică, a evoluat prin ea și va sfârși datorită ei. Interesantă este doar tăcerea Divinității …

*
Hiedegger atrăgea atenția asupra faptului că inteligența umană poate fi supusă de maladiile grave. Nietzsche a demonstrate acest lucru. Apoteoticul Freud și apocalipticul Cioran cred mai mult în pericolul pe care îl reprezintă spiritul de turmă pentru conștiință decât efectul cancerului supra umanității. Toți patru sunt perfect îndreptățiți să dețină doza lor maximală de dreptate și nici măcar unul nu fost-a un amărât de martir …

    *

Când mă recitesc trăiesc o senzație de déjà-vu milenară. De la sumerieni încoace  metehnele umanității nu s-au schimbat deloc; mai mult chiar, ele au evoluat odată cu individul și societatea, în perfectă armonie cu doza de meschinărie din dotarea individuală. Sumerienii sunt primii care au împărțit lumea în clase sociale și au diferențiat săracii de bogați. După 2000 de ani de învățătură își trimite Creatorul Fiul să dezvețe lumea de obiceiurile dobândite și să facă lumină în conștiința umană. După încă două milenii cei care se autointitulează conducătorii lumii își comemorează victimele unui obscur și neelucidat atac terorist. Peste încă două mii de ani singura artă care a evoluat va fi prostia, iar omul va sta de vorbă cu propria-i conștiință la un pahar de absint, iar limbajul universal folosit va fi alfabetul Braille. Nimeni nu are idée și nici măcar nu bănuiește cât de greu îmi este să fiu contemporan ăstei lumi … 

*

Frumosul se simte; esteticul se privește. Geniul răzbate prin atitudine; normalitatea are nevoie de cuvinte pentru a se exprima, la fel de mult și mediocritatea. Sângele aleargă în ceea ce este viu și mă motivează; statuile sunt reci și reprezintă trecutul. Nimic din ceea ce pot simți nu are nevoie de lumină; sub reflectorul rațiunii, conștiințele devin istorie iar adevărul singura armă împotriva desfrâului ...