Dintr-un decembrie (IX) - M-ai amestecat cu mine

        Ți-am dezvăluit avuția mea. Sunt conștiință și suflet. Restul se-ntâmplă în carne și-n spirit. Cândva ai locuit în loja vieții mele. Ai avut acces total la spectacolul lumii mele, cele interioare. M-ai privit scriind, ai tăcut citindu-mă. Ți-am dat totul chiar de nu mi-a stat în putințe. Cumva mi-a reușit atinsul adevărului simplu, cel care aparține doar celor viciați de amor. Să te scurgi în saliva sărutului fără forța brută a animalului supus dorinței și-n același timp să impui lumii ca slăbiciunea ta să fie poruncă într-ale împlinirii. M-ai prefăcut într-un nebun frumos mânuind sabia printre cei căzuți în adorația frumuseții tale. Fără tine nu mi-ar fi reușit amestecul cu cel care nu eram. M-am născut fără aripi și prin tine gândurile mele au prins gustul înălțimilor. Când sufeream în lipsă-ți, tu zâmbind îmi ofereai stiletul care să-mi curme agonia. În tine se pierduse orice candoare, pentru că m-ai deposedat de focul viu din mine. Să arzi precum un rug închinat pasiunii infame și trupul să-ți miroase a mere coapte.  

         Mi-am arogat dreptul de a-ți vorbi despre orice și oricine. M-am îmbogățit prin dorințe și m-am sărăcit prin irosire. Ți-am împărtășit frumosul păcatelor și tu le-ai acceptat, retușând unde puținul frumosului te deranja. Te-am iubit nu pentru întregire sau completarea săracului cu duhul, deși ne-a reușit și acest lucru pe deplin amândurora, ci pentru că m-ai arătat mie așa cum sunt. Când mi-am pus sufletul pe taraba din piața ta numită viață nu m-am așteptat la reversul medaliei. Aflând despre viciile tale, despre desfrâul meu, am fost mulțumit cu ce-am păstrat pentru mine, însă am știut să profit de desfrâul amândurora. Din împletitura viciilor noastre ne-au reușit cele mai cumplite orgasme. Pe spirala torsionată a trupurilor noastre asudate și-a reconstruit arhitectul ăstei lumi iluzia raiului și iadului. Infinitul ne-a dat ofrandă unul celuilalt, dar ne-a pedepsit pentru cutezanța de a ne păstra în  a fi, a simți, a trăi. Am găsit leac împotriva infinitului și absenței tale; mă pot trata doar cu mere coapte...