marți, 29 iulie 2014

Nici o destinație ...



Din albul așezat pe-o coală
mi-am zămislit parțial destin,
și sufletul s-a rupt ca o petală
mimând lacteea-ntr-un pahar cu vin;

în calea firii mele-mpotrivite
de-atâta singur și dispreț amar,
se-nșiruiesc destinele menite
să mă conducă la altar.

Acolo-i loc de rugăciune
și de-mpăcare mult prea timpurie,
Divinu-și face rolul de stagiune,
un mim de rug lipsit de glosalgie.

Mă uit atunci la coala mea nescrisă
și m-aș porni la întâmplare,
m-aș lepăda de firea mea proscrisă
sătulă de groteasca infamare.

Nu fug de lume înspre căutare,
nici să-i confirm al ei blestem,
când cerul dă un semn de îndurare
în pieptul lumii eu voi fi edem.

Și tu-mi vei fi cea care-mi îmi va scrie
pe coală și pe oase doar cu sânge
fi-va eternitatea o iluzie-n vrie
pe Dumnezeu l-am învățat a plânge ...

3 comentarii: