Cioburi …

Descânt de noapte prea senină,

un gând de fugă, răvășit

o lacrimă strivită de retină

ce-și caută obștesc sfârșit.

Un cântec de sirenă surdă

mă acostează în alt port

un diavol înspre iad mă-mburdă

și-mi dă pe moarte pașaport.

În port nu-s stele căzătoare

nici-o dorință nu-i de-atins,

respir a viciului duhoare

în colivia vieții-s prins.

Încerc fragila evadare

împins de temeri și de frică,

doar carnea-i pentru condamnare

căci sufletu-i ascuns în sticlă.

Mi l-am trimis mesaj pe mare

deriva lumii să o stingă,

iertării-i facem simulare,

din inimi să-ncropim o chingă.

Mă las cuprins de resemnare

mi-s trup vidat în abandon

din cioburi irosite-n mare

m-ați re-ntregit Armaghedon …