Motto: ”... devenit-am rană în pasiunea care se zbate-n
viu dinaintea iminentei nostalgii ...”
”S-a
terminat!”. Astă rostire va trezi în orice suflet o revoltă asupra destinului. Saturația
ce răzbate din rostire, neputința de a continua cu durerea-n carne va trezi o
cumplită împotrivire care-și află rădăcinile în disperarea celui abandonat. Dezechilibrul
și compromisul devin singura alternativă a momentului. Nu este loc pentru cuget
și luciditate; devenit-am rană în pasiunea care se zbate-n viu dinaintea
iminentei nostalgii. Ruga sofisticată aducătoare unei noi șanse ne include în
arta exercițiului umilinței. În fapt, totul se reduce la capriciile orgoliului,
căci nu merităm nimic din ceea ce nu am reușit a păstra. Sclavi ai rutinei,
cerșim iertare în măsura cerșirii unei clipe de viață când ne aflăm în preajma
sfârșitului. Dacă totul s-ar reduce la lupta unei redobândiri a drepturilor
amoroase ar fi simplu și fără îndoiala unei izbânzi, însă adevărul stă doar în
rostirea călăului care s-a sprijinit în ghilotina despărțirii.
Prefer tăcerea
în toate formele ei, atât în forma acceptului tacit cât și-n forma abandonului.
Din nefericire nimeni nu a fost convins de tăcerea unei iubiri nedeclarate ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu