Motto: ”... sunt doar un lut prea-nsuflețit ...”
Îmi doresc
enormitatea unei statornicii, cu tot cu platitudinea ce poate răzbi prin ea. Îmi
doresc să zac în orice ignoranță izvorâtă din trăirea unei iubiri. Tot timpul
pe care-l consum în căutarea beatitudinii mă sărăcește ființial. Extazul, ca
fruct oprit, mă sperie pentru că-mi apare precum o simplă dovadă a unui dar
divin. Sunt miracole care-mi doresc să nu se fi întâmplat vreodată, căci prin
ele orice răstălmăcire a lucidității mele s-a frânt. În putere-mi stă orice
combate grotescul, dar și orice face posibil frumosul și viața. Unde greșit-am
și când, de nu-mi găsesc locul între măruntele fericiri care-i îmbucură pe semeni?
Când renunțat-am la orgiile sufletești prin care iubeam minunata creație numită
om?! Păcatele mi-au stârnit fierea și cu veninul ei hrănitu-mi-am de atunci
luciditatea. Dar oare, nu prin păcate mi-am împlinit uitatele iubiri? Îmi păstrez
într-un vid inima și-n lipsa ei mă netrăiesc într-un univers meteoric plin de
nostalgii. Acum nu mi-e de singurătate, mai degrabă de rătăcirea în ea ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu