nu-ți cer nimic...

mi-s prieteni întunericul și noaptea

și tot ce-aduc cu sine prin mister,

iubindu-te cu sângele și fapta

nu-ți cer nimic, din ce-aș putea să-ți cer;

așează-ți nudul nimfă la fereastră

ca luna să te-mbrace-n forma ta,

îmi ești iubită și năpastă

nu-ți cer nimic, din tot ce tu mi-ai da.

mi-e frigu-n carne zămislire

țintit de-un cupid negru, otrăvit

iubirea-n sânge intră-n amorțire,

nu-ți cer nimic, din ce-ai de oferit;

și-n ultim întuneric împreună,

mă mut din tine într-un ”nu ne știm”,

un Dumnezeu ne-ar încropi cunună,

nu vrea nimic, din ce puteam să fim...