Elegie (zece/a Xa)

Tot ce a contat cândva

s-a pierdut pe drumul devenirii.

Prin tine m-am acceptat,

m-am învățat cu binele din mine

și tot cu tine

am văzut cu adevărat lumina.

Tot ceea ce am reprimat,

prejudecăți, orgolii, promiscuul,

le regăsesc îndoit în mine,

căci pentru a ne supraviețui

m-am extras din prima bântuire a urii.

Cu tine am înfăptuit ritualul adamic,

fără tine am atins frenezia șarpelui.

Nu te iubesc

pentru a-ți obține iertarea,

te iubesc cu disperarea

evadării din ură!...