Remușcare

E multă remușcare-n deznădejde

și cad în vrajba lumii incurabil,

crescusem între noi o mejde,

e verbul nu mai suntem, conjugabil;

organic îmi e dor de plictiseală

și-a mea surpare într-o amăgire,

tu dă-ți curaj în ființa abisală

prezentului să-i cerem abolire.

Căci te iubesc până și-n umbra minții

și nu-mi doresc un mâine echivoc,

pe-un rug m-aprinde flacăra dorinții

sunt tristul tău amant făr' de noroc;

Schimb voluptatea cu nefericirea,

păstrez păcatul cert din desfătare,

în vrajba lumii-mi pun menirea,

și ce-am iubit prefac în remușcare.

Nu-mi mai doresc nimic pe astă lume,

nici vești din mine despre tine,

decât amantul fără nume,

prefer eu sunt, plecat din mine...