sâmbătă, 2 mai 2015

Vag…


         …i îmi sunt amintirile. Orice stăruință într-un trecut care se pretinde un surogat al vieții mă întunecă. Veștile despre mine m-au aruncat în trecutul care astăzi mă reprezintă tot mai puțin. Până într-un timp oarecare, un recent târziu, trecutul îmi oferea o definiție, o identitate măsluită într-un oarecare, al oricui și cu orice mijloc pe care iubirea îl permite. M-am introdus și extras din suficiente destine încât să-mi permit plictiseala singurătății. Am scos vidul din suflete și am construit poduri între lumile paralele în care trăim. Am stârnit și purtat doruri, însă nu le mai știu nici numărul, nici adresa. Posibilului i-am adăugat perspectiva rutinei și totul pentru seninul dintre mine și voi. Nu am sperat niciodată la poezia vieții, ca atare nici nu am avut partea de ea. Despre mine pot recita doar din și în singurătate…    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu