Într-un inutil...

         - Decât...

         - ?

         - Poate e mai bine așa...

         - Mă ajuți?

         - Să ce?!...

         - Să te înțeleg!

         - Inutil! Degeaba îți spun! N-ai înțelege...

         Am privit-o atent. Într-adevăr, inutil. Nu eram sigur că ar exista ceva de înțeles. Renunțasem deja. M-am ridicat și am plecat.

...

         După trei zile ne reîntâlnim la cafenea. Întâmplător. Mă îndrept spre ea. Mă observă însă nu schițează nici un gest. Ajuns lângă fotoliul ei mă aplec, îmi apropii chipul de al ei și mă uit fix în ochii ei. Între privirile noastre, buzele noastre, chipurile noastre, distanță de un sărut și respirațiile întretăiate. Rămân nemișcat. Se ferește și foarte contrariată îmi aruncă revoltată în față întrebarea:

         - Ce înseamnă asta?  

         - Inutil! Degeaba ți-aș spune. N-ai înțelege...

         ... și tot eu sunt cel care pleacă...