Câteva ore petrecute într-o librărie. Timpi morți,
titluri răsfoite, nimic care să-mi stingă setea de cunoaștere. Platitudine; nimic
care să mă intrige. Agitație; câțiva semeni mă petrec cu privirea căutând parcă
o salvare, o motivație care să-i reașeze în matca firescului. Nici pe mine nu
mă pot ajuta acum; pentru ei sunt o mână moartă, dar ei nu știu asta. Majoritatea
sunt resemnați; câțiva îmi apar în situația de a accepta orice risc pentru un
moment de exaltare sau agonie, orice pentru a trăi momentul acela stupid. Ies din
librărie; am un sentiment de ridicol și inutil. Pentru a nu știu câta oară în
viață, le-am pierdut numărul, mă-ncearcă regretul de a fi ...
*
Umanitatea trăiește cu gândul că Dumnezeu are un plan în
ceea ce îi privește. Sunt dezamăgit la extrem. Mai nutream o speranță
ascunsă, dar astfel am realizat că eu și umanitatea nu mai avem nimic în comun
...
*
De la geneză încoace, tentația celor șapte păcate
capitale ne subjugă. Istoria este principalul argument pentru acceptarea
rutinei. Nimic nou sub soare, nici atunci, nici acum, nici când nu vom mai fi. Cât
nerv poate zace în mine, pentru care încă mai caut motivația de a fi?
*
Nu țin minte să-mi fi dorit să fiu ceea ce am devenit.
Dar nu m-a întrebat nimeni; în consecință coabitez cu mine precum umanitatea cu
Dumnezeu. Oare unde există mai multă toleranță!?
*
Uneori stau și mă întreb: ”Ce își mai poate dori
Dumnezeu, după ce ne-a creat!?”.
*
Când am reușit să mă cunosc, înțeleg și accept am
realizat că libertatea este o iluzie. Suntem prizonierii nimicului; diferența
este că eu o știu deja ...
*
Anticii tânjeau după ataraxie; era țelul suprem al
filozofilor. Omul modern are nevoie de carne, sânge și vomă pentru a înțelege și
obișnui cu începuturile suferinței ...
*
În cazul meu tristețea sosește concomitent cu fiorul
creației.
*
Ce bine îmi este că nu sunt Dumnezeu! A fi om este singura
cale cu acces cert la conștiință.
Dacă domnia voastră m-ar fi întâlnit pe mine alaltăieri, la târgul de carte Gaudeamus, ați fi povestit azi despre un semen animat, motivat, salvat de bucuria de-a se fi amestecat printre cărți și de-a fi cumpărat chiar, două, mirosind a cerneală nouă :D
RăspundețiȘtergere@arcadia
RăspundețiȘtergereOare!? (a se citi , pastrand interogarea incerta).
PS: va felicit pentru participarea la Gaudeamus. Sper sa fi gasit ceva interesant de lecturat.
Nu mă mai mir de incertitudinea interogării, pentru că vreți cu tot dinadinsul să ne convingeți că nu mai aveți certitudini, speranțe, vise, dureri sau suflet. Totul vi se pare ridicol și futil.
RăspundețiȘtergereDacă ăsta ar fi prețul atingerii nivelului meu superior de înțelegere a vieții, prefer să rămân în târg, cu curca-n brațe și să râd degeaba =))
O seară lipsită de filosofii sterpe, vă doresc :D
@arcadia
RăspundețiȘtergeredoamnă, nu doresc să replic pe măsura reacției d-voastră, dar credeam că este clar că dețin certitudini, sub nici o formă că sunt în căutarea lor.
cât despre atingerea nivelului de înțelegere, cel personal se subînțelege, este o alegere care vă aparține în procent maximal. nu doresc și nici nu caut a vă înfluența în vreun fel.
prefer sterpul filosofiei personale de viața și aceste adicții vis-a-vis de utopica natură umană (apropiată de cea a Divinității) decât umanitatea și vastele ei calități.
seară plăcută și pozitivă vă doresc deopotrivă.
reverențe.
Domnule, luați prea în serios reacțiile mele. :(
RăspundețiȘtergereSă nu vă fi obișnuit deja cu felul meu (uman :D) de-a lua viața în răspăr? În cazul particular al domniei voastre cu intenția fantezistă de-a vă face să zămbiți?
Voi persevera. :D