sâmbătă, 28 mai 2016

Prima definiție a nimicului


         Mi-ar plăcea să mă vizitezi în fiecare seară sub chipul tuturor femeilor care m-au iubit. În fiece amurg să mă sărute alte buze, să mă privească alți ochi, să mă adulmece alte asimetrii ale feței, însă tu să rămâi aceeași. De pieptul meu să se strivească sânii mici, potriviți sau mari, adunând în ei forma fructelor livezilor lumii și parfumul aleilor de unde se pot lua amante ocazionale, contra cost. Nervurile sangvinității mele trădează și acum plăcerea palmelor plecate din tiparele corsetelor ce-ți țineau respirația, coborând apoi spre coapse eliberând cea mai sublimă dintre agoniile tale. Îmi vine să te strig și să te tac, să plec cât mai departe de gândul îndepărtării rămânându-te, să te iubesc cu măsura urii ce-mi port pentru ceea ce ți-am făcut iubindu-te, să te iubesc sub chipul, asimetria și prin nervurile celor care te-au iubit. Îmi vin multe, enorm de multe și cu toate acestea nu voi face nimic!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu