miercuri, 18 mai 2016

În loc de bun rămas

 

Se-ntâmplă orișicărui chip
să prindă false fețe în iubire,
o promisiune scrisă pe nisip
justificare valului menire;

într-un târziu când voi pleca de acasă,
voi lua cu mine tot ce-i amintire,
îmi sorb cognacul de pe masă,
descânt pe gând de pângărire.

De mâine doruri noi m-așteaptă
și aripi negre îmi vor crește-n carne,
îndepărtat de judecata dreaptă,
înstrăinat de-ale iubirii toane;

îmi voi permite-o ultimă țigară
și un pahar vorbit cu Dumnezeu,
ce-a fost în mine viu, să piară,
cum te-am iubit să știu doar eu.

Se-ntâmplă orișicărui chip
să își aleagă falsul lui cioplit,
cât tac și plâng sau râd și țip,
îmi pot ierta că te-am iubit...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu