Trebuia să aleg dintre lumina
ta rece
și trufia focului meu interior.
Înțelege-mă cu fiecare pas
greșit împlinit,
iartă-mă cu fiecare
neînfăptuire.
Pentru că tu știi
ce înseamnă zborul frânt!
Te-am găsit dinaintea intrării
în cealaltă lume;
eu,
căutându-mă de sacralitate,
tu,
căutându-te de motive.
Între noi apele Styxului;
în liniștea mareei lui,
primind păcatele noastre.
Am fost înnobilați cu iubire,
într-o aristocrație a nimănui.
Poți accepta, acum,
întrebarea personală și
reciprocă:
Cum de încă ne iubim?!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu