Neliniști descendente din cuvinte
s-au stins în sărăcia celor
spuse,
din amintiri ne-am ridicat
așezăminte,
capele reci iubirilor apuse.
Apartenent al trinității
glorie,
am fost fidel imperfecțiunii
tale,
ți-am fost lumina vieții
iluzorie,
un agreabil cu păcate capitale.
Dorința am păstrat-o pentru
mine,
în carne-mi te-am zidit
definitiv,
voi lua doar ceea ce îmi
aparține
și-un ultim ”te iubesc” tardiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu