În mine-i loc numai de alb sau
negru
și curcubeul l-am închis în
incolor,
când mă suport în pielea omului
integru
prin spaima lumii urc și mă
cobor;
cum toate mi se-ntâmplă doar în
noapte,
în zi adulmec umbra celor ce mă
simt,
nu mă încred în inimile coapte
și-n mierea firii celor care
mint.
Trăiesc cu dragul vieții pân' la capăt,
mi-e-n intrigă nespusa taină-a
morții,
de-i cânt de harpă sau cadența-n
trapăt,
să mă decidă Făcătorul sorții;
cât pot voi face tot ce mi-e-n
putere,
cât știu lăsa-voi celor ce mai
sunt,
din alb și negru nu se nasc
himere,
ce sunt acum e simpla mea
părere,
ce sunt apoi e simplu amănunt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu