marți, 9 februarie 2016

Nu mă-ncap într-ale lumii


nu mă-ncap în a lumii durere,
nici pe punți care gem sub suspine,
ce-i bine sau rău ne va piere,
izbăvire sub cruci bizantine;

din rătăciri mi se-ntoarce un gând,
cum că suntem în vers de romanță
și-n infinitul ne-mplinirii aniversând,
un veac de abandon în ignoranță.

am fost descântul primordial al urii,
motivul săvârșirii unei crime,
pasiunea din absurdul creaturii
născuți din lut jilav și o Treime.   
  
nu mă-ncap în a lumii iubire,
nici în cuplul iubirii eterne,
străin de-a sfinților robire,
un falnic purtător de berne;

nu mă-ncap în a lumii preaplin,
tăinuiesc tot ce-nseamnă dorință,
erijat într-un biet pelerin
rătăcesc prin a lumii conștiință...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu