vineri, 5 februarie 2016

Timpul irosit


Toate dramele sunt la fel,
doar trăirea diferă
și incert ne privim disperat înspre sine,
ne mințim consistent
și-n relația cu noi, adulteră,
irosit-am un timp, cel al răbdării divine.

Distonia muzicii e aceeași,
indiferent de ritm,
insesizabil, universul din noi ne înalță
și clipa ne trăiește pe noi
eludând complicat algoritm,
despre care în alt timp irosit, sordidul vieții ne-nvață.

Iubirea-i aceeași prin lume,
trăirea-i doar caldă sau rece
și-n noi e preaplin, ori dezgust și mânie,
îngropați în regrete,
privim inepți la timpul care trece
și în plusul delir, cerem timpului irosire amnistie.

Ce noi nu știm, când ea ne știe?!
Ce-i timpul nostru irosire?!
E viață stinsă-n moarte și a ei coregrafie!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu