luni, 19 octombrie 2015

Doze


Viața m-a poftit la masa ei alături de toții nenăscuții,
la fel cum suntem cu toții și acum,
indiferent de ora mesei.
M-a hrănit din ea cu prea puțin.
”Ia-mă în doze mici, imperceptibile” mi-a zis
și ca atare, m-a avut în cătarea dezamăgirilor ei.
M-a lovit cu foamea în sânge, în carne și-n candoare.
Mi-a lăsat liberi genunchii,
mi-a lăsat libere brațele
și mi-a pus greutatea sufletului
în triunghiul strânsorii genunchilor cu brațele
ce-mi sprijină fruntea.  
Viața îmi hrănește suferințele
cu aceleași doze mici, imperceptibile.
Agreează doar victimele vii și flămânde.
Cel mai puternic mă doare întrebarea:
cine sunt eu să-i refuz vieții, universitalitatea?!...

Mă sting în aceleași doze mici, imperceptibile.
Of  Divine! Iubesc cu aceeași măsură,
aceeași cu care viața mi-a măsurat foamea... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu