...,
mai ales că fericirea, indiferent de soi, nu va fi niciodată o certitudine. Fericirea
se poate întâmpla oricui, însă care este prețul ei? Dorul după fericire, odată
cu trecerea ei, sau dorul după persoana iubită și pierdută este cea mai
nepotrivită alegere pe care o facem. Suferința aduce cu sine o mulțime de
tentații. Cea mai mare dintre ele este renunțarea, ce-i drept una provizorie,
la sine. Vream dar știm că nu este cu putință, ne doresim ceea ce ni s-a
interzis deja, ne complacem pe calea abrupta a decăderii din firescul nostru. Subconștientul
se răzbună pentru tratamentul cu ignoranță. Mult prea afectați de urmări, mult
prea dezinteresați de cauze. O anarhie interioară alimentând dezechilibrul. Cu siguranță
că putem găsi voluptate în orice, ca atare o putem afla și în suferință. Voluptatea
propriei noastre suferinți este una dintre cele mai periculoase, pentru că
poate crea foarte ușor adicție. Pentru ce anume să trăiesc toate cele amintite,
pentru ceva care nici nu știm sigur că există, mai ales că în majoritatea
cazurilor (una covârșitoare dealtfel) iubirea nu trece de stadiul unui merit
reciproc?!...
Fericirea
mă face egalul lui Prometeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu