joi, 22 ianuarie 2015

... deasupra mea


Peste mine vin vijeliile
răzbite din gândurile
ce-ți poartă nerostirea numelui.
Gura mea nu ți-ar refuza un ultim sărut,
pieptul meu ar accepta
să-i fie gazdă inimii tale.
În pieptul meu,
ultima ta plecare
i-a făcut loc de veci suferinței.
La căpătâiul ei
am crescut copacul
ce-ți poartă numele nerostit.
Viul verdelui e iubirea mea
și-n întunericul nopților
am ascuns verdele.
Poate ai vrea să știi!
Ți-aș găzdui inima
până-n sclipirea următoarei dimineți.
Deasupra mea locuiește un verde viu
de pe care buzele tale
caută să-mi culeagă 
un ultim sărut...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu