Amărăciuni cotidiene

Încă o zi între semeni, același deja-vu al irosirii. Nu pot înțelege cum umanitatea află armonia îmbinând ridicolul cu bucuria supraviețuirii ...

*

În fiece miez de noapte citesc presa. Nu există zi fără un titlu de genul: ”Fabulos! ...”, ”Șocant! ...”, ”Scandalos!...”, ”Groază ...”. Aștept cu disperare momentul în care presa ne va revela: ”Fabulos! Extraordinar! Șocant! ... Dumnezeu chiar există!”.

*

Cu certitudine trebuie să existe un echilibru, fie el precar, căruia să ne supunem; trebuie să existe anumite reguli pentru a evita anarhia. Din nefericire alegerile noastre produc dezechilibre și totul se reduce la iluzii.

*

Trebuie că absurdul este una dintre cele mai frumoase priveliști din perspectiva umanității, altfel nu-mi explic lipsa voluptății.

*

Dumnezeu și semenii au singur lucru în comun, apatia. Paradoxal, același lucru comun îi unește ...

*

Între Dumnezeu și un cartofor nu este nici o diferență. Ambii ne amăgesc că am ales cartea căștigătoare, ne hrănesc cu iluzia că suntem învingători ...

*

Mai am foarte multe de învățat. A devenit o prioritate împăcarea afectului cu rațiunea și a rațiunii cu Dumnezeu. Cum pot împlini aceast deziderat când zilnic mă nasc și mor!?