Să taci atâta timp,
să porți conversații doar înăuntrul tău,
să te aduci în situații dincolo de limite,
să te încerci în cea mai cruntă agonie
pe care mintea ta o poate închipui,
să te cobori curajos în tine
și-apoi să-ți supraviețuiești,
nu înseamnă că ți-ai înfruntat propria-ți moarte,
nici că ți-ai primit dreptul la o nouă viață.
Este mult mai simplu dincolo de orice aparențe.
Pur și simplu ne dezvățăm de iubire
crescându-i rațiuni,
așa cum îngerilor le cresc aripi
după ispășirea unei pedepse…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu