Destine-n deșert și deism...

Destine-n deșert și degeaba (poema a VIIIa)

Nu te-ntâlnesc decât prin gânduri

zorită înspre ce-i nedefinit,

în tine n-am aflat intrânduri,

nimic ce poate fi sfârșit;

de-aici îmi pari o lume interzisă,

de-aproape nici nu te mai știu,

tandrețea ta sfioasă și proscrisă

mă-ndeamnă tainic să îți scriu.

Din tot ce-am început a-ți scrie

nu s-a-ntâmplat nimic concret,

m-aș bucura, în lumea ta târzie,

captiv să-ți fiu într-un secret;

va fi un semn, cândva și oarecare

tandreții tale triste mă predau

nu-ți pune așteptarea-n calendare

mă poți păstra cu ce-o să-ți dau.

Nu te-ntâlnesc decât prin vrere

și-n lumea ta pierdută-n panteism,

concretu-mi cere o gravă remediere,

destine-n deșert și deism...