Destine-n deșert și deplâng...

Destine-n deșert și degeaba (poema a Xa)

Din mine se-nfruptă negația,

plictis de nihilist profan,

cu riscul să-ating abnegația,

te simt nodul meu gordian;

te desfac și-ți destăinui nevrute,

te conjur să-mi rămâi în siaj,

jurămintele tale sunt mute,

ale mele par rugă de paj.

Mă prefac a-nțelegere-n toate,

din tăceri încropesc un mesaj,

adicția e cruntă și-n fapte

iubindu-te sunt în sevraj;

de mâine te mut în uitare

fără lipsuri, adrese și dor,

cuiva îi vei fi viitoare,

eu prin lume voi fi truditor.

În noi ridica-vom redute,

ce-i al tău eu în mine înfrâng,

nu se-aud jurămintele mute,

destine-n deșert și deplâng...