Destine-n deșert și de-altminteri...

Destine-n deșert și degeaba (poema a VIIa)

În lipsa ta nocturna-mi pare nudă

si vântu-mi cere să-l ascult,

în colțul pleoapei lacrima asudă,

croindu-mă într-un adult;

îmi port în palme gândul și obsesia

că între noi se cască un absurd,

în rostul lumii am lăsat impresia

că poți trăi în cuplul mut și surd.

Nu mai contează bârfa despre mine

că sunt prezentul timpului trecut,

iubirea noastră vrea recenzii bune,

chiar dacă aparținem timpului ”demult”;

Din călimara acelei nopți definitive

n-au mai rămas decât surâsul tău,

un epitaf pentru iubirile naive

și-un colț de drum de dincolo de hău.

În lipsa ta nocturna-i regăsire

în rostul lumii suntem pinteri,

în cuferi timpul zace-n amintire,

destine-n deșert și altminteri...