Sfânta Treime (Băsescu- Antonescu-Ponta) vs Sfânta Prostime (Măria Sa Poporul)

Fi-mi-ar scârbă! Aparțin unei națiuni care nu a avut niciodată un lider capabil să adune în jurul lui toate forțele capabile să ofere acestei națiuni discernamântul și demnitatea unui stat cu cel puțin 2000 de ani de istorie. Aparțin unui pământ în care chiar de ar fi răsărit vreodată sămânța rațiunii de ”a fi”, fie ea sădită de vreun zeu sau de Dumnezeu însuși, ea nu ar fi fost niciodată suficient de puternică încât să reziste tentației de a fi jefuită și cotropită de propriul proprietar. Suntem un popor eminamente adamic, cuprinși de febra puterii, minciunii și înșelăciunii, fără a ține cont că déjà ceea ce ne-a fost dat ne este suficient pentru a supraviețui ca popor dincolo de orice Apocalipsă închipuită de mintea omenească. Istoria ne condamnă, ne-am trădat și încălcat perpetuu principiile, ne-am alungat sau suprimat valorile.

Am suportat atâta umilință ca după miile de ani de compromisuri să ne aducem, noi înșine, în situația de accepta trei lideri cu apartenență  politică aparent diferită, când în fapt, toți trei au un țel comun: puterea. Despre Băsescu nu mai pot adăuga nimic la ceea ce s-a spus și s-a răspus. Este și va rămâne o pată a istoriei contemporane, un tatuaj gorbaciovian scabros pe creștetul liderilor UE, care nu au înțeles că singurul curent care aduce alizeele în România, nu vine dinspre Siberia, Urali sau Alpi ci de pe partea capitalistă a strâmtorii Bering, locul unde grănicerii ruși și americani au introdus duty-free-ul, prin schimbul liber de rații. 

Sfârşitul lumii, prezis de un francmason pe patul de moarte!

Pus faţă în faţă cu moartea un mason de rang înalt care face parte din grupul ultrasecret Bilderberg a vrut să-şi despovăreze sufletul şi s-a destăinuit unui pastor american.

El i-a spus acestuia câteva din evenimentele pe care întreaga planetă la va înfrunta în 2012. Înainte ca planeta să fie condusă de gruparea satanică intitulată "Noua Ordine Mondială" vom fi conduşi de către chinezi.

Însă rasa galbenă nu este decât o marionetă în mâinile Iluminaţilor care se vor folosi cu viclenie de acest paravan pentru a-şi duce la îndeplinire planurile.

În câteva puncte vom prezenta sinteza discuţiei pe care masonul a avut-o cu pastorul Lindsey Williams.
 

1. Atacul Iranului va fi paravanul începerii unui nou conflict militar de proporţii, care va duce la izbucnirea Celui De-al Treilea Război Mondial. În această luptă vor intra  mai multe ţări ale globului şi în felul acesta noua conflagraţie mondială se va generaliza făcând milioane de victime.

2. Dolarul american va ajunge la pământ în 2012. Totodată, la scurt timp după aceea, şi celelalte valute vor fi aproape complet lipsite de valoare, deoarece „Iluminaţii" şi Francmasoneria mondială vor introduce o nouă Monedă Unică globală. Această nouă Monedă Unică globală va apărea la scurt timp după ce atât dolarul american, cât şi moneda euro vor cădea. Lumea aşa cum o ştim acum va fi complet diferită până la sfârşitul anului 2012. "Să urmăriţi să cumpăraţi aur sau argint, deoarece preţul acestor metale rare va atinge în curând preţuri astronomice, aşa cum nu au existat niciodată până în prezent!", a spus masonul.

„În cel mai scurt timp, chinezii şi China vor fi cei mai puternici". China va fi unealta docilă prin care se va urmări întronarea la nivelul acestei planete a Noii Ordini Mondiale. Atât liderii, cât şi populaţia Americii vor fi reduşi la un statut inferior, care poate fi asemănat cu statutul actual al Lumii a Treia.

3. Aurul şi argintul vor fi şi vor rămâne singurele valori pe care oamenii se vor mai putea baza. Se va intra într-o stare de depresiune economică şi atunci vom deveni cu toţii foarte săraci, în cel mult doi ani de acum încolo. Fie că vrem, fie că nu vrem, mulţi dintre noi vom fi obligaţi să îmbrăţişăm modul ţărănesc de viaţă, pentru că nu vom mai putea să locuim la oraş, datorită sărăciei în care ne vom afla.

Eu voi trăi în timp ce alții vor vedea și simți cum lumea lor se duce de râpă!

 

În regula .....!!! M-a ajuns suprema silă. De mai bine de 4 ani stau și observ și citesc toate mizeriile și aberațiile pe care ziariști ratați (cumpărați sau aserviți unor servicii secrete), politruci de ocazie și alti deținători de instituții de presă, sau tot felul de bloggeri onaniști (care se masturbează cerebral în spațiul public) le exprima pe cale "orală" sau "manual" scrisă. Sincer mi-a cam ajuns. Voi impune acest exercițiu de sinceritate și promit să mă doară la cinci metrii în fața gării din Varșovia de cei vizați și de ceea ce numesc ei consecințe! Să-și asume fiecare acțiunile, așa cum am făcut eu dintotdeauna și cine nu a fost capabil va învăța, de voie, de nevoie. Nu încerc să promit tsunami, nici taifune, nici cutremure, nici măcar furtuni, doar promit că voi spune adevărul și că oricine ar fi acel(a) care se crede protejatul cuiva sau cel puțin al Divinității, care crede că sub acest scut poate face și spune absolut orice, se va vedea aici, în presa locală (dacă nu este loc atunci în cea națională), cu faptele și "calitățile" sale. Blogul meu se va subția la capitolul metafizic (deși voi continua să postez și acele trăiri) dar se va "îngrășa" vizibil la românisme. Amin!

(XII)

Nici un oscpiciu nu ne poate trata de marile suferințe; în schimb ne poate trata de existență descompunându-ne rațiunile de ”a fi”. În astfel de momente mă gândesc că moartea este singurul psihiatru recunoscut de Dumnezeu. Dacă L-aș întâlni, L-aș întreba dacă s-a tratat vreodată de nebunia creației Lui ...

*

Nu înțeleg cum acei dintre semenii care au atins forma acută a suferinței pot stărui în ea. Nu înțeleg cum aceiași semeni se pot hrăni cu amărăciunile lor și speră la o reabilitare definitivă, redescoperind diferitele gusturi ale vieții. Aș accepta o singură explicație; acei semeni au un pact cu Divinitatea prin care pentru iluzia fericirii eterne au ales acest martiriu defulat public, astfel încât să ne chinuie și să ne sfâșie liniștile. Trebuie că este foarte plăcută această osândă de a te răzbuna pe fericirile noastre mărunte ...

*

Nimic nu poate compensa suferința izbăvită dintr-o iubire neîmpărtășită. Există în schimb clopote care ne pot acoperi urletele de durere și cămăși de forță care să ne țină de cald în noaptea vieții ...

*

Motivul pentru care suntem atâtea miliarde pe pământul ăsta ... Ființele golite de expresia iubirii sunt cele dedicate științei și evoluției, dar ele sunt atât de puține încât nu se poate forma nici măcar un pluton de execuție.

*

Dacă lacrimile noastre ar intra în circuitul apei în natură, apa ar fi raționalizată iar diabetul cea mai dorită și longevivă boală.

Indecența sincerității

După parcurgerea primelor pagini ale unui jurnal publicat sau al vreunui blog care-mi pare că are ceva de spus mă chinuie stăruitor întrebarea: ”sunt acești semeni sinceri?”, sau ”există cineva atât de detașat vis-a-vis de nimicnicia ăstei lumi, încât și-ar permite o doză masivă de sinceritate?”. Înclin să cred că nu. Sinceritatea în scris devine o armă foarte puternică în raport cu cititorul atunci când acele pagini sau acele intime file de viață devin publice, obligându-l pe cel care rătăcește prin intimitatea altuia să ia atitudine, să refuze sau să accepte acele expresii ale eului propriu ca fiind atribute ale vieții cu valoare absolută de adevăr. Ce poate fi atât de dureros și nefiresc în lumea individuală, raportat la umanitate, astfel încât cineva să-și permită un exces de sinceritate, prin care se emit judecăți presupus de valoare și se iau decizii teribile finalizate cu consecințe ridicole?

Fragilitatea cărnii

O inutilă izbucnire în urma unei acumulări nervoase îndelungate și am cedat. Mi-au trebuit două săptămâni pentru a-mi putea refolosi mâna dreaptă și a-mi reuni trupul cu spiritul. Mi-am reamintit astfel că niciodată nu am fost suficient de tânăr încât să devin sclavul tentațiilor și niciodată suficient de bătrân și înțelept pentru a asimila acea resemnare specifică cunoașterii, implicit a acceptării. Ultimele zile le-am trăit sub asediul introspecției. Am căutat a mă înțelege și a mă ierta de acea suficiență care nu-mi este caracteristică, dar care se pare, mi-a definit viața în ultima parte. Nu trebuie să ne supunem marilor schimbări pentru a continua să ne trăim viața, uneori doar trebuie să ne revizuim acel îndreptar care ne cadrează existența supunându-ne acelor principii de viața dobândite în timp.

*

Locuiesc tot mai departe de irațional

În cele din urmă am înțeles. Mi-a devenit limpede ideea iraționalului și consecințele acestuia. Este mai simplu decât credeam, dar nu suficient pentru a-l accepta, adopta, dar trebuie să-i recunosc existența și comuniunea cu relativismul; căci, da, iraționalul induce relativitatea. Irațional este pentru noi tot ceea ce nu cunoaștem, nu înțelegem și este departe de a ne intra sub stăpânirea rațiunii. Iraționalul ne sperie, ne induce acea nesiguranță și anxietate. Nu este nimic seducător în irațional decât tentația dezvăluirii vreunui mister, dacă el se află acolo. Este singura explicație pe care o pot găsi pentru cei care au ajuns și trăiesc blocați între existența și neexistența Divinității, între a fi și a nu fi. Este mai simplu și mai ușor de suportat viața cu malformațiile ei dacă ai nevoie de credință dar nu ai argumentul existenței lui Dumnezeu.  Nu este acel ”crede și nu cerceta” și nici cealaltă extremă, ateismului; este purgatoriul. Este nimicul, sau una dintre definițiile acestuia. Am înclinat balanța și cred în intimitatea gândurilor de această natură. Am început anul cu o nouă certitudine și am ales un drum. Restul depinde de tentația misterelor care protejează aparent iraționalul.