În cele din urmă am înțeles. Mi-a devenit limpede ideea iraționalului și consecințele acestuia. Este mai simplu decât credeam, dar nu suficient pentru a-l accepta, adopta, dar trebuie să-i recunosc existența și comuniunea cu relativismul; căci, da, iraționalul induce relativitatea. Irațional este pentru noi tot ceea ce nu cunoaștem, nu înțelegem și este departe de a ne intra sub stăpânirea rațiunii. Iraționalul ne sperie, ne induce acea nesiguranță și anxietate. Nu este nimic seducător în irațional decât tentația dezvăluirii vreunui mister, dacă el se află acolo. Este singura explicație pe care o pot găsi pentru cei care au ajuns și trăiesc blocați între existența și neexistența Divinității, între a fi și a nu fi. Este mai simplu și mai ușor de suportat viața cu malformațiile ei dacă ai nevoie de credință dar nu ai argumentul existenței lui Dumnezeu. Nu este acel ”crede și nu cerceta” și nici cealaltă extremă, ateismului; este purgatoriul. Este nimicul, sau una dintre definițiile acestuia. Am înclinat balanța și cred în intimitatea gândurilor de această natură. Am început anul cu o nouă certitudine și am ales un drum. Restul depinde de tentația misterelor care protejează aparent iraționalul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu