duminică, 22 ianuarie 2012

Fragilitatea cărnii



O inutilă izbucnire în urma unei acumulări nervoase îndelungate și am cedat. Mi-au trebuit două săptămâni pentru a-mi putea refolosi mâna dreaptă și a-mi reuni trupul cu spiritul. Mi-am reamintit astfel că niciodată nu am fost suficient de tânăr încât să devin sclavul tentațiilor și niciodată suficient de bătrân și înțelept pentru a asimila acea resemnare specifică cunoașterii, implicit a acceptării. Ultimele zile le-am trăit sub asediul introspecției. Am căutat a mă înțelege și a mă ierta de acea suficiență care nu-mi este caracteristică, dar care se pare, mi-a definit viața în ultima parte. Nu trebuie să ne supunem marilor schimbări pentru a continua să ne trăim viața, uneori doar trebuie să ne revizuim acel îndreptar care ne cadrează existența supunându-ne acelor principii de viața dobândite în timp.

*
Ce este această viața!? Nimic mai mult decât o emancipare ridicolă pe care o încercăm și perpetuăm cotidian, care impune și autoimpune reguli care sfidează firescul și în permanență decența. Acceptăm și facem ceea ce nu ne aduce nici o plăcere, dar ne asigură temporar existența, ne plasează în acea partiție a lumii unde totul se întâmplă deoarece cuiva îi este de trebuință ca acel ceva atât de stringent să se întâmple. Suntem conștienți de compromisuri, la acceptăm tacit și le îndeplinim cu durerea nespusă a orbului care caută lumina, dar fără speranță de aflare. Paradoxal, supraviețuim zilnic și deja acest lucru nu mai este demult o corvoadă.
*
Nu sunt capabil de nici o tristețe, dar nici de vreo bucurie măruntă. Poate mi-ar prinde bine un ultimatum, să fac totul ca și cum ar fi pentru ultima oară, ca și cum ziua de mâine ar fi o imensă incertitudine, ceva care lasă loc de speranțe nicidecum de durere. Simt că ultimul apus privit seară mi-a înseninat întrucâtva răsăritul de azi; simt că spiritul nevrotic și ascetic a supraviețuit fragilității cărnii. Mi-e mult mai bine acum că m-am reîntors înspre viață. Dramele sunt doar acolo unde ne dorim să le vedem, să fim parte din ele; restul e liniște și dacă este cu putință, cumpătare ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu