Năruire, deznădejde, decembrie!
Viața este ca un set de cărți de
joc;
zilnic îmi forțez norocul
și insist pe cărți necâștigătoare.
Stârnesc în mine versuri
și muzica se așează pe portative
false
prefăcându-mă suportabil,
când în fapt, în derizoriul norocul
meu,
am deja-vu-ul dezertării mele.
Stau rigid între a fi și a nu fi,
apoi, uneori, regăsirea într-un
echilibru al eșecului.
Orice răsărit ai alege tu,
pentru mine este tortura acestui ”nu
mai suntem”;
sunt soldatul renunțării,
iar singura comandă la care răspund
este:
”cu stângul spre nefericire,
mărșăluiește înainte!”…
Înaintea privirii doar frânturi din
tine…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu