Mai am câteva întrebări pentru tine.
Dacă despărțirile îi apropie pe oameni
atunci cum rămâne cu despărțirea noastră?
Lumea toată stă într-o poveste de iubire
care să-i reprezinte,
în care să se regăsească trăind,
dar a noastră unde este?
Ceea ce știm, credem, primim și refuzăm
este ceea ce suntem,
dar ceea ce simțim ne aduce mereu îndoiala.
Spune-mi o poveste care să fie cu final fericit,
pentru că eu nu cunosc niciuna,
iar poveștile lumii sunt minciuni;
unele povești chiar conțin adevăruri,
dar adevărul fărâmițat
a fost amestecat cu minciuna și s-a pierdut.
Să-ți mai spun câte ceva despre adevărurile noastre:
adevărurile conțin o doză majoră de introspecție
și oricât de dureros ar fi
ele trebuie asumate dincolo de orice consecință,
pentru că adevărul știe să-și facă loc în lumină.
adevăr este ceea ce am avut noi,
ceea ce suntem,
ceea ce va fi cu noi,
ceea ce va fi prin lume,
dar fără ca noi să ne mai știm,
ajungând ca o iarnă timpurie fără frunze…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu