Nu știu mai multe despre tine
decât atunci când ți-am trecut pragul sufletului
și nici pragul trupesc,
care mi s-a deschis complet din prima noapte
împreună,
nu m-a adus mai aproape de adevărul despre noi.
Nu știu ce ți-am venerat mai mult, sufletul sau
trupul?!
Orice ar fi fost, venerația mi-ai trezit-o prin
completul tău incomplet.
Totul nostru a durat exact cât i-a fost nevoie
timpului
să ne împace cu eternitatea,
punându-ne destinele într-o așteptare plăcută.
Lumea mea fără tine e tristă,
iar în contextul lumii noastre,
o lumea mercantilă în care poți fi cumpărat sau
cumpărător,
singura bucurie mi-a fost sufletele noastre
suflete care nu au fost niciodată de vânzare.
Circulă prin lume un zvon,
cum că dincolo de moarte
avem întâlnire doar cu nimicul.
Dacă lumea are nevoie de zvonuri le poate găsi
oriunde,
însă un adevăr servește numai adevărului.
Înainte de împăcarea cu eternitatea
sau întâlnirea cu nimicul, te întreb:
preferi un adevăr rostit de mine
sau un zvon adunat din mijlocul mulțimii?
Poate nu voi primi un răspuns,
însă eu am răbdare
și până atunci
venerația mea
rămâne în preajma unor frânturi din amintirea ta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu