joi, 29 martie 2018

Singurătatea Lui Dumnezeu



Despărțit de inima-mi
apuc calea unui nicăieri perfid,
agnostic
și plin de incertitudinea eului pierdut.
Surd, orb și nebun de prea mult ”a fi sau a nu fi”;
sunt un prematur al întunericului.
Nici nu realizez dacă urc sau cobor
însă Îl caut,
încerc să-l apuc de picior
sau de mână,
de haină,
de orice înseamnă ceva.
Și dacă El nu există atunci îl inventez,
pentru că un singur gând m-a adus până aici,
un singur gând mi-a suportat insuportabilul:
singurătatea Lui!
Dumnezeu a creat lumea doar pentru a-și amăgi singurătatea…



Un comentariu:

  1. Splendid :) Cred că fiecare dintre noi,o dată în viață,trece printr-o etapă în care simte sau trece prin a aceleași sentimente și credințe.

    RăspundețiȘtergere