luni, 26 martie 2018

Echinocțiu pentru un anonim



Sub soare același desfrâu,
aceeași ură viscerală,
același nimic împărțit la mult prea mulți
pentru a mai conta.
Sub lumina lunii
doar prezența unui rest al luminii
uitată de Dumnezeu în celălalt capăt al lumii
și câteva acorduri muzicale
care aduc mai degrabă a recviem închinat
nimicului împărțit tuturor.
La cum înțelegem viața
nici măcar nimicul
nu-l mai putem împărți.
De aceea ziua este totuna nopții
și noaptea totuna zilei.
Cu toate cele trăite și neîmpărțite,
undeva, ascuns sub lună,
un om refuză anonimatul
așteptând recviemul iubirii purtată luminii.
Ceva îmi spune că doar acest om
mai înțelege rostul ploii…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu