luni, 8 ianuarie 2018

Cine sunt eu?


Drumul singurătății. Al cui?!
Al tău, al meu?! Mai contează acum?
Ne-am întâlnit undeva pe acest drum,
în timpul acelei ierni în care înghețaseră
inclusiv flăcările iadurilor noastre.
Părea că timpul ne-a deschis
ușa secretă către infinit,
că el ne poate oferi soluția
iertării păcatelor.
Nu putem schimba trecutul!
Nu putem schimba ce s-a întâmplat,
însă putem face alegeri mai bune.
Singura întrebare care mi-a rămas
după toate acestea:
cine sunt eu?
Nu cred în schimbare,
mai exact nu cred în faptul
că omul se poate schimba.
Atunci nu mai contează cine am fost,
cine ai fost,
și nici cine suntem!
Nimeni nu merită o a doua șansă!
Iertarea este o pierdere inutilă de timp
chiar dacă aduce subconștientului
iluzia fericirii.
Sub umbrela iluziei fericirii cumva te-am iubit,
probabil ne-am iubit,
însă tot ea, iluzia fericirii
a deschis în mine apetitul ignoranței.
Cine sunt eu?!
Doar un om plecat pe drumul singurătății.
Al meu, al tău, al alteia...
Mai contează acum?!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu