Preconștient

istovit de prea multă conștiință,

moralei instanțe-i cedez,

iubesc dinspre trup înspre ființă

și-n timp ce te am, te blamez;

sărut trupul tău feciorelnic,

privind luna prinsă în geam,

un gând te măsoară-ndoielnic,

tu-mi dai doar ce vrei și eu am.

respiră în mine trădarea,

în șoapte pun vorbe și-atât,

iubirea își pierde răbdarea

de mine, de noi s-a urât;

afară doar vântul ne plânge

și-n geam raza lunii se frânge...