Alb

 

Din mine nu se poate smulge nimic.

Trecutul mi s-a cicatrizat pe suflet.

Nu am nimic decât prezentul

și prezentul meu e o Siberie nelocuibilă,

lăsată într-o păstrare

care-mi pare veșnică.

Alb!

Totul este alb și nicăieri vreo urmă

a trecerii tale prin mine.

Cândva pentru tine însemnam acasă

și eu eram Prometeul Siberiilor tale.

Acum:

nici un regret,

nici o lacrimă,

nici un zâmbet,

nici o nostalgie,

nici măcar un refugiu pentru o pasăre rătăcită

căutând sudul.

În mine nordul,

când mi-e senin steaua polară

și alb...