Poema distanțelor

nu mă dau pe distanțele lumii,

nici pe distanța căznită-ntre noi,

diateza sindromului urii

mă teme să-ți intru în voi;

dinspre poli înspre tine se-adună

iubiri sufocate în vid,

ce-ți port eu în mine abundă

de lacrimi, grimase și rid.

tu pleci spre o parte sau alta,

te caut în nord sau în sud,

iubirea-i în vremuri unealta

amanților cu suflet crud;

mă iartă că-ți cer rezolvarea

distanței compusă din vreri,

mă simt vinovat în trădarea   

iubirii purtate-ntru-n ieri.

de mâine renunț la distanțe,

denunț ce-am aflat despre poli,

mă lepăd de vechi alianțe,

de tine și idoli frivoli...