Alături...

         ... de tine mi-e drag de fiece trăire, de fiece revoltă a raționalului care mă ceartă pentru nefirescul nostru. Mi-e dragă prăbușirea în păcat și culpa ulterioară înfăptuirii lui. Cu tine las totul în urmă sau în grija incertului care va urma într-un mâine care pândește dincolo de spectacolul împreunării. Firește, mă încearcă și îndoielile, dar mi se întâmplă doar când simt amenințarea iluziei unei fericiri atemporale. Tot ceea ce ni se-ntâmplă în acest împreună ne schimbă cu fiece clipă devenită trecut. Cu tine am învățat despre iubire și împreună am dus pasiunea la înțelepciunea maturității, am redus aceeași pasiune la puerilul unei nostalgii. Devenit-am alții, însă erodați de aceeași incert: mai există viață în iubirea matură?       

         ... de mine mă-ncerc și mă suport în firescul tăișului sincerității. Făr' de tine, sinelui îi este mai simplu și mai sănătos. Lumea-mi pare mai reală pe măsura irealului amintirii noastre și roca zădărniciei se sfărâmă. Mi-e cel mai la îndemână calomnierea iubirii și anularea trecutului comun. Am în față ere noi, care stau în așteptare ascunzând eșecuri mărunte născute din frivolitatea liberului arbitru. Care teamă este mai puternică: cea că am fost sau cea că vom fi? Știindu-mă bine, mă văd ducându-te în uitare! Mai trebuie doar să aleg arma acestei crime. Să fie lectura, scrisul, bluesul sau cognacul? Simbioza lor vindecă orice; pe mine m-au vindecat de moarte.        

         ... de nimic, am nimicul și imensa lui neliniște. Antonimul totului, al întregului; un accesoriu afectiv și spiritual intangibil, în timp ce nimicul se împarte la toți, fără a-și diminua valoarea...