Iubirea
și ura - singurele atribute credibile ale afectului. Compasiunea, dorul,
dragul, mila, simpatia, disprețul, gelozia sau invidia sunt derivatele iubirii
sau urii. Iubirea și ura sunt singurele argumente ale unei existențe. Ne
apropie și despart de numitorul comun, ceea ce iubim. Iubirea și ura ne sunt în
împletitura ADN-ului, ne aduc în apropierea cerului ori lavei, ne împacă și
ne-ntunecă sinele. În orice euforie ne-mpiedicăm de iminența morții, căci prin
moarte am anulat tot ceea ce am fost, am construit în noi și prin noi înșine. Moartea
nu suportă nici o diferență, căci dacă nu mai suntem, fie că am fost călcați de
tren sau am fost doborâți de holeră tot căci ”nu mai suntem” se cheamă...
Iubirea și ura nu suportă conștiințe,
însă există totuși diferențe. Dacă în exprimarea iubirii conștiința nu-și află
rostul, în manifestul urii conștiința este obligatorie, altfel am deveni criminali.
Ura este cel mai puternic afrodisiac pentru suferință. Ura este umbra iubirii
precum iubirea stă în umbra urii când e loc de iertare. Întoarcerea omului din
iubire în umbra ei nu este decât un tragism exagerat al situației de neînțelegere
a iubirii pe care o purtăm și deopotrivă, o dăruim. Neînțelesul în concubinaj
cu posesivul se ascund în randamentul urii viscerale, cea mai potrivnică
dintre urile pe care le putem suporta. De aceea se impune prezența conștiinței
și din același motiv este imperios necesar împăcarea cu sinele, ulterior cu
sursa iubirii. Ieșirea din umbră nu va însemna niciodată și pentru nimeni
întoarcerea în iubire; va fi doar îndreptarea înspre lumina unei înțelepciuni
argumentate de jocul rațiunii.
De ce am iubi? De ce am urî?... pentru
că prin ele trăim și suntem viul; și nebunii sunt vii, chiar dacă viul pentru
ei e totuna cu instinctul primar al supraviețuirii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu