În
brațele tale, instinctism
și
gândul mă ascunde-n sânul lumii,
amant
dezmoștenit de erotism
un
Lucifer al ne-nălțimii;
prezent
în spațiul voluptății,
corupt
al sângelui senzual,
ofranda-adusă
zeității,
tribut
al zeului barbar.
Și
te-am iubit la întâmplare,
vremelnic
adorată-n gânduri,
trupescu-ți
echivoc sub soare
ispita
rece din rotunduri,
te-am
blestemat să mă înduri,
să-mi
poți ierta orice trădare,
profanator
al multor iaduri
negându-ți
dreapta lepădare.
Femeie!
M-ai iubit mai mult
și
m-ai urât cu disperare,
descumpănire-n
absolut
și-o
veche spaimă în iertare;
senzația
ta de fericire
s-a
șters în mintea mea lucidă,
și
calea ta spre izbăvire,
iubirea
mea, să te ucidă!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu