Întoarce-mă-n
tine femeie,
primește-mă-n
sângele tău,
o
viață în mine se-ncheie
și
noaptea-mi devine călău;
pe
pleoapă așează-ți sărutul,
pe
tâmplă dă-mi sânul tău plin
ne
strângem în brațe trecutul
și
clipa ne iartă de chin
Nu
plec înainte de vreme,
nu
stau o secundă în plus,
trăit-am
destul în extreme,
mă
bucur de-un ultim apus!
În
tot ce ne mișcă e toamnă,
sunt
frunză, tu blândul meu vânt,
mi-ești
ca dintâi-a oară, doamnă,
mi-ești
prim și ultim cuvânt;
întoarce-mă-n
tine femeie
sărutul
pe suflet să-ți pot,
eternul
în mine-l descheie,
destine-n
deșert și de tot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu