Fum ...

Un viitor ascuns nici că se poate,

nu-i loc în zațul ultimei cafele,

în vis îmi spui de stânci trucate

despre destine urcate-n carusele;

tristețea ta-și aprinde o țigară,

motivul dintre noi s-a stins

speranța mea s-a relocat la gară

cât timp mai e un tren de prins.

Din lume voi pleca în astă seară

în locuri care nu se văd pe hartă,

pământuri unde-amanții exersară

cum faci din eros o sublimă artă.

Fără adresă nu-ți pot da de știre,

că-s vrednic de amantul ideal,

că nu încap într-un costum de mire

și doar platonic sunt sentimental.

Mă voi întoarce-n cafeneaua gării

pentru o ispită conturată-n fum,

promit apoi că te voi da uitării

mă voi preface-n vânt, iluzie, scrum ...