Astfel zămislise Divinitatea astă lume, încât multe să fie împărtășite, cum ar fi o masă bună, aroma unui cognac de calitate și mai ales prin resturi nemenționate aici, iubirea. Dacă nu ești Narcis atunci trebuie să împarți și să împărtăsești această trăire. Obligatoriu trebuie să te expui acelei priviri cunoscute, pregătită să absoarbă fiecare gest, fior sau grimasele nemulțumirilor. Să stai nud psihic și fizic pozând și mimând perfectul în acea galerie a inevitabilului capitol ”trecute iubiri”, totodată ascunzându-ți toate gândurile revoltate de lipsa pudicitații. Să te prefaci că nu-ți pasă și că atingi infinitul amorului pentru ca în sigurătate să revii la viață cu fiece reproș al rațiunii, să te salvezi de instintctele animalului ce zace tăcut în tine așteptând momentul unei incantații copulative. Poți împărți multe cu semenii, dar finalitatea este aceeași, dezmăgirea; sora mai mică a uitârii. Prefer acea dezamăgire venită din batalia cuvintelor, din disputele ideologice sau din fierea defulărilor decât acea dezamăgire produs al unei ireveresibile minciuni acceptate anticipat și insistent cultivate. De ce mi-aș dori încă o umilință, când poți atinge diferitele forme ale înțelepciunii mizând doar pe suferința de a nu împărtăși, de a fi singur!? Singura nuditate acceptată este cea a sinelui, restul e dezgust și artă fotografică. Simplificându-ne existența din groapa comună, când revin printre voi, rogu-vă, priviți-mă ca pe un reproș, nu precum o ofensă ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu