Poate eu, poate tu

Poate eu, poate tu, umblăm singuri prin lume

căutând pe pământ a iubirilor urme,

inconștienți în neant însetați de lumină

poate tu, poate eu, vinovați fără vină,

poate eu, poate tu, avem suflet ruină,

exilați înspre iad suntem trupuri rugină,

nu cerșim mai nimic, nici măcar îndurare

poate tu, poate eu, nu simțim ce mai doare,

poate eu, poate tu, am aflat ce-i păcatul

prea târziu, nu avem cum desface lăcatul

pus de viața în noi de nevoi și-amăgire

poate tu, poate eu, suferim prin sortire. 

Poate eu, poate tu, umblăm singuri prin lume

căutând pe pământ ale șarpelui urme,

ne iubisem cândva pe o laviță veche

poate tu, poate eu, suntem suflet pereche.