(H)Umanitate

Niciodată nu am scris pentru cei mulți, pentru că cei "mulți" nu au nimic de spus niciodată, sau cel putin în cazul meu ceea ce au de spus, personal, nu mă mai impresionează absolut deloc. Nu am mai nimic în comun cu umanitatea și tocmai de aceea nu am expectații de la ea. Voi continua să scriu în stilul personal, indiferent de câte critici stupide și hilare îmi voi atrage. O voi face pentru mine și cei ca mine; pentru cei care adevărul nu este un obstacol al vieții ci o provocare. Voi scrie pentru cei care au curajul de a se diseca și a se îndrepta spre ceea ce sunt prin autoeducație, nu pentru cei care sunt produsul imaginației personale, ori și mai grav, produsul imaginației semenilor. Prefer autenticitatea și nihilismul, durerea și absurdul vieții, dacă astfel este ea construită; prefer așijderea micile bucurii ale vieții decât marile minciuni și iluzii cu care trăiesc cei "mulți" și aici le amintesc doar pe speranța și fericirea. Las mediocrității ceea ce îi aparține și voi continua, cu mai mult spor, să tai în carnea vie și fragedă a prostiei și autosuficienței universale. Las aici o probabilă ultimă reverență pentru acest an, doar celor care merită ...