marți, 2 octombrie 2012

Vidul (III)




Motto: “ De ce îi este omului de astăzi?
    De iubire și de sens
                          Nicolae Steinhard


Nu-mi mai este de nimic…
Nici platitudinea nu mai are gustul searbăd al rutinei. Nici un mister nu mi se relevă dincolo de cortina ăstei lumi. Dramele semenilor sunt perfect identice și lasă aceleași urme de soi; chipuri sculptate în lutul resemnării. Niciuna din formele pe care le poate întruchipa tristețea nu-mi pare autentică. Orice s-ar pierde prin trăirea vieții nu-i este de suficiență agoniei pentru a-mi oferi o zvâcnire a tâmplei. Ceea ce umanității aduce a compasiune mie îmi seamănă unui adulter consimțit cu moartea. Orice trădare merită nepedepsită atunci când prin dezgust și nevoia de răzbunare ne trezește la viață. Ofer toate frunzele aflate în agonia toamnei pentru un licăr de viață în păsări și semeni, pentru ca fiece asfințiț să aibe un rost, pentru ca cenușa să-mi fie judecată în înaltul cerului sau măcar pe cupola lumii!
Ciudat cât de mult îmi place toamna și ploaia și vântul și gândul că …
… nu-mi mai este de nimic …  


2 comentarii:

  1. nu te mai lasa innecat in monotonie...este trist ca nimic nu-ti mai face inima sa zvacnesca, ca nu ai chef deloc...dar presupun ca pofta de viata ti-o faci singur, nu?

    RăspundețiȘtergere
  2. @draumstafur

    Domnișoară ...
    toate ni le facem singuri, sau, mă rog, punem umărul la "întâmplător" și ne amăgim până la os că suntem fericiți.
    ... apropo, o stare care vă definește dacă mă iau după blogul dumneavoastră. sper sa vă bucure si să dureze :)

    reverență.

    RăspundețiȘtergere