duminică, 7 octombrie 2012

Păcatul iubirii




Păcatul iubirii stigmat mi-e în oase,
prin vene îmi curge veninul de Evă
mă afli prin piețe, azile și case
Geneza mi-e mama, pământul mi-e sevă.

Se poartă prin lume războaiele surde,
sirene anunță decesul iubirii
păvaza mi-e trupul zeițelor nude
căci rană mi-e ființa supusă robirii;

prin rugă mă zbat să trec în neființă,
să uit despre toate și tot ce-am iubit
pârjolul din mine îi dor și dorință
îți las amintire un suflet ciobit.




2 comentarii:

  1. Foarte frumoasa si profunda poezie!

    RăspundețiȘtergere
  2. @Kinga ...
    ... abia în această seară am găsit comm-ul dumneavoastră.
    Vă mulțumesc pentru apreciere.
    Reverență ...

    RăspundețiȘtergere